- Tip traseu: liniar
- Nume traseu: Camino Frances
- Perioadă: Septembrie -Octombrie 2018
- Punct de pornire: Estella
- Marcaj:
- Descrierea traseului:
Ziua 9: Castrojeriz – Boadilla del Camino
Ziua 10: Boadilla del Camino – Carrión de los Condes
Ziua 11: Carrión de los Condes – Terradillos de los Templarios
Ziua 12: Terradillos de los Templarios – Bercianos del Real Camino
Ziua 13: Bercianos del Real Camino – Mansilla de las Mulas
Ziua 14: Mansilla de las Mulas – Léon
- Distanța: ~351.4km
- Durata: 14 zile, ~7-8h/zi cu pauze
- Echipament: Echipament drumeție lungă/pelerinaj pe timp de vară
- Harta
- Diferența de nivel totală: 2630 m
Când
- Am ales final de Septembrie fiindcă știam deja cât de cald este mai devreme dar ne-am și dorit să experimentăm alt sezon.
- Am alocat o medie de 27 km de mers pe zi cu o mică rezervă, adică o medie de 28 de zile pentru parcurgerea întregului traseu. Experiența anterioară ne-a învățat totuși să luăm lucrurile zi cu zi și să nu ne mai calculăm totul până la final.
Transport
- Am continuat traseul de unde l-am lăsat, și anume, din Estella.
- Până în Madrid am luat un avion iar din Madrid am luat un autobuz până la Estella.
- Pentru întoarcere, există o rețea de autobuze ce pleacă din mai multe puncte de pe Camino, către orașele mari. Noi am ales direcția Madrid.
Cazare
- Pentru prima seară, ne-am rezervat locul la un Albergue privat din Estella. Cum povesteam anterior, nu poți avea pe pașaport două ștampile din același albergue municipal sau parohial în zile diferite, motiv pentru care am ales un Albergue privat.
- În rest, am stat în toate tipurile de albergue de-a lungul drumului.
- Mai multe explicații despre Albergue în secțiunea precedentă, Saint-Jean-Pied-de-Port – Estella
Echipamentul
- Mai multe explicații despre echipament în secțiunea precedentă, Saint-Jean-Pied-de-Port – Estella
- Alte detalii la secțiunea de echipament
- Față de data trecută, am învățat să împachetăm mai puține lucruri și nu am mai cărat nimic din ce nu ne-a folosit data trecută, și anume, cortul, izoprenele și alte accesorii de camping.
Buget zilnic
- Cazare + mâncare: ~35 euro/zi pentru 2 adulți și un copil
- În unele zile costurile sunt mai mari, în funcție unde dormim și ce opțiuni de masă avem.
Mâncare
- De obicei luam micul dejun la albergue și în jurul orei 10-11 ne opream pe drum la o cafenea/magazin.
- Din mâncarea pe care o avem cu noi în rucsac, mâncăm destul de puțină, având destul de multe opțiuni pe drum.
- Alte detalii aici.
Utile:
- Aplicația Camino Pilgrim, disponibilă pe Google Play
- Ghidul pelerinului de John Brierley disponibilă online și în unele librării
- Există foarte multe resurse disponibile online: bloguri, canale de Youtube, grupuri de Facebook.
Ce aș fi vrut să știu înainte să plec:
- Că poți face și o pauză de o zi iar asta să fie în regulă. Cumva, știam deja asta însă a fost mai dificl de pus în practică.
Ce nu am avut cu noi și mi-a lipsit:
- Crema de protecție solară – iar!
Ce a mers bine:
- Am revenit mai buni și mai pregătiți
- Față de data trecută, acum ne-am apropiat mai mult de oameni
- Am explorat locuri noi
Ce a mers rău:
- Planul de acasă nu s-a pupat cu realitatea iar asta a fost dureros, atât fizic cât și psihic – iarăși, deși știam asta deja, în mintea noastră totuși se contura ideea că vom ajunge la final de drum de data aceasta. Lucrurile au fost însă diferite.
Ce am învățat
- Mult mai puțin înseamnă mult mai mult
- Acceptare. A fost dificil să accept iarăși o întoarcere, însă am știut că asta nu va face decât să ne deschidă alte drumuri.
- Să încetinim și să ne bucurăm mai mult de ce este în jurul nostru
- Adaptare. Iar și iar!
- Să iubim călătoria, nu destinația – am învățat asta de data trecută iar acum, doar am simțit și am pus în practică
- Cum să mergem înainte
- Cum să simțim totul mult mai intens, cum să trăim în prezent și să luăm fiecare zi una câte una.
- Mai mult despre culturi diverse și obiceiuri. Am experimentat lucruri pe care nu le facem de obicei ca să încercăm să ne conectăm direct cu sufletul la experiența Camino.
Dragă călătorule,
Întoarcerea acasă a fost foarte dificilă. Autobuzul care ne-a dus înspre Madrid, a mers o vreme de-a lungul drumului, înainte să vireze către sud și să lase scoica în urmă. Văzând pelerinii care porneau deja la prima oră către un loc nou, din ce în ce mai aproape de câmpul stelelor, părea cumva nefiresc ca noi să fim într-un autobuz.
Pe Mamarmot am scos-o cu greu din starea de tristețe, însă odată ajunși la noi acasă, lucrurile s-au schimbat. Ne pregăteam deja întoarcerea pe drumul scoicilor, un drum al scoicilor mai bătătorit de data aceasta, deși aveam mai bine un an de așteptat.
-„Mamarmot, cum să am atâta răbdare..de ce nu putem merge mai devreme?”
-„Marmotă, nu e nimic de așteptat. Camino e aici, acum, în fiecare zi și fiecare pas pe care îl facem. În fiecare drumeție și plimbare sub cerul liber. În fiecare picătură de rouă și rază de soare.”
Bine, bine. Mamarmot mereu mă vrăjește cu cuvintele ei. Deși înțeleg ce zice, mie tot mi-e greu să aștept. Mă obișnuisem cu mersul pe jos, cu sucul de portocale și plăcinta cu cartofi. Nu știu ce mă fac atâta vreme fără plăcintă..
Lunile au trecut dar noi nu am stat degeaba. Ne-am aventurat mai des pe munți și dealuri, ca să mai potolim dorul de Camino. Scoica a continuat să ne atârne de rucsac. Fiecare pală de vât, mă ducea cu gândul la morile de pe dealul cu pelerini de tablă. Fiecare măslină, cu gândul la livezile de măslini. Fiecare fir de iarbă, cu gândul la câmpuri nesfârșite. Dacă nu mă gândesc la plăcintă, chiar parea că nu s-a schimbat nimic.
A venit și vremea să cumparăm biletele de avion, apoi pe cele de autobuz și apoi, fără să realizăm, vremea să ne pregătim iar rucsacii pentru drumul către capătul pământului.
Ziua plecării a fost una tare fericită pentru mine. Și cred că și pentru ai mei. Mult mai pregătiți decât data trecută și cu lecțiile învățate, ne îmbarcăm în avionul către Madrid.
Pe geam privesc marea albastră și insulițele din ea. Ușor se apropie coasta Spaniei.
Apoi lunga călătorie cu autobuzul ne aduce iarăși lângă drum. Cu coada ochiului, zăresc una din bornele pe care stă încrustat galben pe albastru, dragul semn al scoicii. De când așteptam să îl revad!
Suntem iarăși în Estella, un oraș frumos de care ne era dor. Nu cred că există un sentiment mai frumos decât revederea aceasta.
Pe străzi are loc un carnaval și un foc de artificii. Parcă sărbătoresc și ei întoarcerea noastră. Așa îmi place să cred. Picioarele îmi furnică atunci când zăresc scoica și vreau să aud iarăși acel sunet al pietrelor scrâșnind pe sub picioare. Simt că parcă au trecut doar câteva zile de când am plecat și nu mai mult de un an.
Mă simt fericită. Mă simt ca acasă.
Sunt atât de entuziasmată pentru ziua de mâine încât nu știu dacă o să pot dormi. Ori asta ori prăjitura pe care am mâncat-o mai devreme avea prea multă ciocolată. Stai, ce spun aici? Nu există prea multă ciocolată!
Cu gândul acesta mă bag în sacul meu de dormit. De data aceasta l-am luat cu mine pe Fulgeraș, plușul meu preferat, un fulger galben de pluș ce îmi va fi tovarăș de drum. Am promis că eu îl voi căra în rucsacul meu.
Până să mă fure somnul, enumăr în cap ce am pus în rucsac, în speranța că nu am uitat nimic : Fulgeraș, scoica, pașaportul, cărțile de joc, Fulgeraș, sco…, pa…
Statistici marmotești
Veselie
Marmota abia aștepta să revenim pe drumul scoicilor. La 5 anișori, deja începe să își facă și ea prieteni printre pelerini, este fericită și își descoperă și propriile tabieturi care o ajută să se reîncarce după o zi lungă.
Peisaje
Traseul este în continuă schimbare trece din zone montane cu priveliști spectaculoase, în mici orașe, apoi către câmpuri galbene, mărginite doar de cerul albastru. Aici avem parte și de meseta spaniolă.
Dificultate
Dificultatea traseului poate fi dată de zona mai aridă prin care trecem. În schimb, aici nu avem diferențe atât de mari de nivel, mergând mai mult pe plat, cu mici excepții.
Plictiseală
Jucăm tot felul de jocuri și povestim iar plictiseala nu își face simțită prezența. Deasemenea, Marmota începe să asculte povești sau muzică la căști în timp ce merge iar asta o face să uite de oboseală. Aici începe și cu număratul..stâlpilor, vacilor, florilor, secundelor, etc.
Drame
Apar mici drame în momentele în care este prea cald sau obosim și ne pierdem răbdarea. Sau când ploaia nu vrea să ne dea o pauză.
RO 
EN