- Tip traseu: liniar
- Nume traseu: Camino Frances
- Perioadă: August-Septembrie 2017
- Punct de pornire: Saint-Jean-Pied-de-Port
- Marcaj:
- Descrierea traseului:
Ziua 1: Saint-Jean-Pied-de-Port – Roncesvalles
Ziua 5: Pamplona – Puente la Reina
Ziua 6: Puente la Reina – Estella
- Distanța: ~113km
- Durata: 7 zile, ~7-8h/zi cu pauze
- Echipament: Echipament drumeție lungă/pelerinaj pe timp de vară
- Harta
- Diferența de nivel totală: 2730 m
Când
- Am ales final de August ca să nu fie prea cald sau prea aglomerat.
- Am alocat o medie de 25 km de mers pe zi cu o mică rezervă, adică o medie de 35 de zile pentru parcurgerea întregului traseu.
Transport
- Traseul începe din sudul Franței, mai exact din orășelul Saint-Jean-Pied-de-Port. Aici se poate ajunge cu trenul din orașe mai mari precum Paris sau Toulouse.
- Până în Toulouse am luat un avion cu escală la Berlin.
- Pentru întoarcere, există o rețea de autobuze ce pleacă din mai multe puncte de pe Camino, către orașele mari. Noi am ales direcția Madrid.
Cazare
- Până la intrarea pe traseu am stat în campinguri (în Toulouse și Saint-Jean).
- După intrarea pe traseu am stat numai în albergue.
*Albergue – pensiunile de pe Camino ce pot fi de trei tipuri:
- Municipale
- Parohiale
- Private
- În albergue parohiale se poate sta în regim donativo – cazarea, cina și micul dejun sunt gratuite iar tu poți dona o anumită sumă de bani, ce va fi folosită pentru pregatirea mesei pelerinilor din ziua următoare.
- Pentru a te caza, trebuie să prezinți pașaportul de pelerin, pe care îl vei primi de la Oficiul Pelerinilor înainte de începerea traseului.
- În funcție de unde vrei să începi, există mai multe oficii. Noi am fost la Oficiul Pelerinilor din Saint-Jean-Pied-de-Port, unde am primit pașaportul, hărți, răspunsuri la întrebări și clasica scoică.
Echipamentul
- Încălțările cu care am decis să mergem au fost achiziționate din timp și purtate în fiecare ieșire dinaintea plecării.
- La capitolul haine am mers pe principiul „un schimb pe noi, unul în rucsac”. Un schimb de haine în plus este suficient pentru adulți, două schimburi pentru copii. Hainele se spală zilnic la albergue, fie manual fie la mașina de spălat.
- Sacul de dormit este recomandat pe Camino iar în unele albergue este chiar obligatoriu, fiind necesar să cumpărați lenjeria de unică folosință dacă sacul lipsește (~1-2€).
- O variantă mai light este inserția pentru sacul de dormit, ușoară și compactă asemeni unui cearceaf.
- Bețele de trekking. Chiar dacă nu obișnuiam să folosim de obicei, aici ajută foarte mult. După câteva zile de mers, vei simți fiecare gram al rucsacului tău în genunchi. Bețele vor prelua o parte din această greutate.
- Mai multe detalii la secțiunea de echipament
Buget zilnic
- Cazare + mâncare: ~35 euro/zi pentru 2 adulți și un copil
- În unele zile costurile sunt mai mari, în funcție unde dormim și ce opțiuni de masă avem.
Mâncare
- De obicei luam micul dejun la albergue și în jurul orei 10-11 ne opream pe drum la o cafenea/magazin.
- Din mâncarea pe care o avem cu noi în rucsac, mâncăm destul de puțină, având destul de multe opțiuni pe drum.
Utile:
- Aplicația Camino Pilgrim, disponibilă pe Google Play
- Ghidul pelerinului de John Brierley disponibilă online și în unele librării
- Există foarte multe resurse disponibile online: bloguri, canale de Youtube, grupuri de Facebook.
Ce aș fi vrut să știu înainte să plec:
- Să nu iau prea multe lucruri cu mine. Camino nu este în sălbăticie, treci des prin orașe unde găsești tot ce ai nevoie.
- Fiecare gram contează și pe măsură ce înaintam, trebuia să mai renunț la ceva din rucsac.
- Să nu plec cu cortul și toate accesoriile de camping aferente. Pentru alte trasee este util, dar nu și pentru Camino Frances. Nu poți campa oriunde și locul în camping este mai scump decât locul în albergue.
- Să nu transform Camino într-un maraton. Drumul este lung și e posibil ca oboseala să se acumuleze și să nu te mai lase să înaintezi.
- Să pleci la drum dimineața devreme. După prima zi și un mic sprint prin pădure pe timp de noapte am realizat asta.
- Să nu mă ghidez după ce au făcut alții ci după ce putem face noi. Este ok să te oprești în destinații intermediare.
- Să înțeleg ce înseamnă diferența de nivel. Dacă pe hartă pare puțin, la fața locului lucrurile stau diferit.
Ce nu am avut cu noi și mi-a lipsit:
- Aplicația menționată mai sus
- Crema de protecție solară
Ce a mers bine:
- Am gustat puțin din ce înseamnă Camino, o experiență extraordinară
- Ne-am făcut prieteni
- Am explorat locuri noi
Ce a mers rău:
- Planul de acasă nu s-a pupat cu realitatea iar asta a fost dureros, atât fizic cât și psihic
- Echipamentul cărat în plus pe principiul „poate va fi nevoie” ne-a făcut zile fripte
- O urgență neașteptată care ne-a pus să regândim totul
Ce am învățat
- Mai puțin înseamnă mai mult
- Acceptare. Deși pe atunci vedeam întoarcerea ca ceva ce a mers rău, am realizat că a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat
- Să încetinim și să ne bucurăm mai mult de ce este în jurul nostru
- Adaptare. Când am realizat că nu se poate să mai continuăm, ne-am oprit și am regândit totul
- Cunoașterea limitelor
- Să iubim călătoria, nu destinația
- Cum să mergem înainte
Dragă călătorule,
Într-o seară friguroasă de iarnă, în prima zi din an, stând cuibăriți lângă calorifer, visam cu ochii deschiși la ce vom face vara următoare.
Mamarmot, visa departe la circuitul Mării Negre, plaiuri Mongole și luminile nordulului. Gărgăunii aștia ai lui Mamarmot, apăreau o dată la ceva vreme, după ce mai termina câte un jurnal de călătorii al vreunui motociclist sau drumeț.
La 3 ani și jumătate, eu abia știam ce sunt alea, însă văzusem și eu câteva locuri frumoase până la vârsta asta.
„Toate ca toate, dar azi trebuie să ne decidem.”, zise Mamarmot.
Mamarmot avea o tradiție de câțiva ani, și anume, în prima zi din an scria mereu pe o hârtie ce își dorește să facă, o punea în plic și o mai desfăcea fix înainte să se încheie anul.
Așadar Mamarmot tot sărea cu idei, dar pentru ce puteam noi, nici una nu era chiar realizabilă. Cel puțin așa spunea tata. Eu eram prea mică pentru a fi întrebată.
-„Dar de Camino, ce spui?”
Mamarmot auzise despre Camino de la unchiul meu, cu ceva vreme în urmă. Ne povestise că văzuse un film care îl dusese cu gândul departe, pe potecile Spaniei. Văzuseră și ai mei filmul, de curioși, dar nu se gândisera vreodată că ar putea face asta.
Și totuși, în acea seară, cu viscolul bătând în geam, auzeam prima dată de Camino iar un vis creștea încet, încet.
Au urmat luni întregi de planuri.
Ai mei spuneau că trebuie să ieșim cât mai des în plimbări în natură, ca să ne pregătim pentru lungul drum către Compostela.
Primisem și eu de la unchiul și mătușa mea, primul meu echipament de drumeț. Eram atât de mândră!
Când nu eram la plimbare, citeam și ne uitam la filmulețe despre cum să ne pregătim. Ușor, ușor, am strâns mare parte din echipamentul de care aveam nevoie pentru această aventură.
Nu știu cum a zburat timpul, însă m-am trezit deodată că ne urcam într-un avion către Franța.
După o noapte la cort și câteva plimbări cu trenul, pășim în acest mic oraș, decorat ca de carnaval.
Unul din doi oameni de pe stradă sunt drumeți. Îi recunosc după rucsacul mai mare ca ei.
După ce ne întindem cortul, plecăm în căutarea oficiului pelerinilor. Ai mei spun că ăsta e un loc important. Tata nu se simte prea bine, nu știu de ce dar pare foarte răcit.
La oficiu, toată lumea ne întâmpină cu bucurie. Mă întreabă lucruri într-o limbă pe care nu o înțeleg. Ai mei îmi spun că vor să știe dacă voi face Camino. Da, normal, nu de asta am venit aici?
Ai mei stau de vorbă cu cei de acolo, primesc hărți, indicații, sfaturi. Am pașaportul meu de pelerin!! Ce frumos este..și am mai primit încă ceva, doar eu se pare. Arată ca un mic desen cu numele meu. Apoi ne trimit la o masă plină de scoici să ne alegem ce vrem noi. Nu am mai văzut în viața mea asemenea scoici. Sunt mai mari decât palmele mele. Nu mă pot decide!!
Ne alegem fiecare câte una într-un final. Ai mei îmi spun că le vom purta pe rucsac. Așa e tradiția. Interesant!
Acum hai la somn că mâine plecăm. A început și ploaia și cu sunetul picăturilor căzând pe cort mă cufund în lumea viselor. Mă trezesc dimineață și îl văd pe tata cam obosit. Zice că nu a dormit prea bine, că i-a fost cam rău și poate ar fi mai bine să plecăm în ziua următoare.
Dar vremea nu ține cu noi. Cei de la oficiu ne spuseseră că vremea se strică și că dacă nu plecăm astăzi, va trebui să mai așteptăm câteva zile. Asta pentru că în prima zi vom trece munții Pirinei și pe vreme rea nu e cea mai bună idee.
Ai mei rămân la cort să se gândească. Eu alerg plin ploaie și mă bucur. Pentru mine e simplu. Lucrurile sunt simple ca ploaia asta măruntă, lucurile sunt haioase, ca țopăiala asta prin bălți.
Și iată, se pare că vom pleca astăzi. Sunt așa de entuziasmată! Îi ajut pe ai mei să strângă bagajele și mă schimb în hainele mele de drumeț.
Cu rucsăcelul meu cu scoică, pornesc cu pași mici spre o mare aventură.
Începând de astăzi, vom urma drumul scoicilor!
Statistici marmotești
Veselie
La 4 ani marmota nu are decât voie bună și veselie. Se bucură de drum, de priveliștile noi, de toți drumeții care o salută, de dormitul în paturi suprapuse, de scoici, bomboane și măslini.
Peisaje
Traseul este în continuă schimbare trece din zone montane cu priveliști spectaculoase, în mici orașe, apoi către câmpuri galbene, mărginite doar de cerul albastru.
Dificultate
Dificultatea traseului poate fi dată de lungimea acestuia. În acest prim segment, avem parte de câteva urcări mai serioase. Deasemenea, sunt câteva segmente unde nu te poți opri intermediar și trebuie parcursă o distanță mai mare.
Plictiseală
Aici învățăm să jucăm tot felul de jocuri și să povestim iar plictiseala nu își face simțită prezența.
Drame
Apar mici drame în momentele în care este prea cald sau obosim și ne pierdem răbdarea.
RO 
EN