- Tip traseu: liniar
- Locație: Portugalia și Spania
- Nume traseu: Camino Portughez de Coastă & Senda Litoral
- Perioadă: 11 August – 21 August
- Punct de pornire: Porto
- Marcaj:
- Descrierea traseului:
Ziua 4: Anha – Vila Praia de Âncora
Ziua 5: Vila Praia de Âncora – Seixas
Ziua 10: A Portela – O Pino
Ziua 11: O Pino – Santiago de Compostela
- Distanța: ~280 km
- Durata: 11 zile, ~7-8h/zi cu pauze
- Echipament: Echipament drumeție lungă/pelerinaj pe timp de vară
- Harta
- Diferența de nivel totală: ~4200 m – Deși harta ne arată mult mai puțină diferență de nivel, de-a lungul traseului adunăm ceva mai mult. În primele zile traseul este relativ plat, urmând apoi o medie de 3-400 m pe zi.
- Traseul parcurs de noi este o combinație între traseul oficial de coastă și traseul ce merge pe plajă (Senda Litoral). Senda Litoral nu are întotdeauna marcajul cu scoică, însă traseul este destul de clar, cel puțin în primele două zile, fiind un șir de podețe de lemn de-a lungul coastei oceanului.
- Din păcate, fiind un traseu foarte nou, apar momente când nu se poate traversa și atunci trebuie să revenim la traseul marcat de coastă. În ghidul menționat mai jos, este explicat și marcat pe hartă când trecerea este posibilă și când nu.
Când
- Am ales începutul lunii August. Deși ne temeam că va fi prea cald, zona de coastă este foarte răcoroasă.
- Am alocat o medie de 24 km de mers pe zi cu o mică rezervă, adică o medie de 12 de zile pentru parcurgerea întregului traseu.
Transport
- Traseul începe din Porto. Aici se poate ajunge fie cu avionul fie cu autobuzul din alte orașe mai mari.
- Am zburat în jur de 4 ore până la Lisabona și apoi am plecat înspre Porto cu autobuzul, un drum ce a durat aproximativ 3 ore.
- Pentru întoarcere, există o rețea de autobuze ce pleacă din Santiago de Compostela, către orașele mari. Având zborul de pe aeroportul din Madrid, am ales această direcție. Călătoria cu autobuzul până la Madrid durează în jur de 8-10 ore.
Cazare
- Până la intrarea pe traseu, ne-am cazat la hostel atât în Porto cât și în Lisabona.
- După intrarea pe traseu am stat atât în albergue cât și în hosteluri. Fiind un traseu mai nou, Camino Portughez de Coastă cât și partea de Litoral nu are disponibile atâtea opțiuni de cazare pentru pelerini. Aici am întâmpinat ceva dificultăți în câteva ocazii și a trebuit să începem să facem rezervări.
*Albergue – pensiunile de pe Camino ce pot fi de trei tipuri:
- Municipale
- Parohiale
- Private
- În albergue parohiale se poate sta în regim donativo – cazarea, cina și micul dejun sunt gratuite iar tu poți dona o anumită sumă de bani, ce va fi folosită pentru pregatirea mesei pelerinilor din ziua următoare. Pe Camino Portughez de Coastă există mai puține albergue de acest fel, de aceea este considerat și mai puțin tradițional.
- În albergue municipale, totul este standard – prețul, regulile, paturile și ștampilele – mai ales de îndată ce intri în Spania, în zona Galicia.
- Pentru a te caza, trebuie să prezinți pașaportul de pelerin. În funcție de unde vrei să începi, există mai multe locuri de unde îți poți cumpăra pașaportul. Noi l-am cumpărat de la Catedrala din Lisabona, însă poate fi găsit și în cea din Porto.
- Sellos sau ștampilele sunt foarte importante. Pașaportul trebuie ștampilat cu cel puțin două ștampile pe zi, de obicei una de la cazare și una de la o altă locație de pe drum. Aceasta poate fi o cafenea, un muzeu, un magazin sau pur și simplu persoane pe care le găsești ocazional pe drum, ce vând produse lucrate manual, apă sau mâncare. Nu există însă o limită, așa că poți colecționa câte vrei de pe drum. Pașaportul e suficient cât pentru 3-4 pe zi la traseul parcurs de noi. 🙂
Echipamentul
- Încălțările cu care am decis să mergem au fost de această dată adidași comozi de alergare montană, purtați de ceva vreme.
- La capitolul haine am mers pe principiul „un schimb pe noi, unul în rucsac”. Un schimb de haine în plus este suficient pentru adulți, două schimburi pentru copii. Hainele se spală zilnic la albergue, fie manual fie la mașina de spălat.
- Sacul de dormit sau inserția pentru sacul de dormit este recomandat pe Camino iar în unele albergue este chiar obligatoriu, fiind necesar să cumpărați lenjeria de unică folosință dacă sacul lipsește (~1-2€). Noi am ales cea de-a doua variantă, fiind mai mult decât suficient și scutind foarte mult din greutatea rucsacului.
- De data aceasta, am ales să călătorim mai light și nu am luat bețele de trekking cu noi. Însă, bețele de trekking ar trebui să fie nelipsite, mai ales dacă ești începător iar rucsacul nu este super ușor. După câteva zile de mers, vei simți fiecare gram al rucsacului tău în genunchi. Bețele vor prelua o parte din această greutate.
- Mai multe detalii la secțiunea de echipament
Buget zilnic
- Cazare + mâncare: ~60 euro/zi pentru 2 adulți și un copil
- În unele zile costurile sunt mai mari, în funcție unde dormim și ce opțiuni de masă avem.
Mâncare
- S-a întâmplat foarte rar să putem lua micul dejun la albergue și deseori nici bucătăria nu era disponibilă, drept urmare plecam și găseam un loc să luăm micul dejun undeva pe drum.
- Nu am cărat multă mâncare cu noi. Doar fructe și nuci/alune. Valabil și la capitolul apă. Am avut doar 1-2 litri cu noi. Sunt destule opțiuni de magazine și cafenele pe drum.
Utile:
- Aplicația gratuită Camino Ninja, disponibilă pe Google Play
- Ghidul pelerinului pe Camino Portughez de John Brierley, varianta ce conține traseul Central, de coastă și Senda Litoral, disponibilă online și în unele librării
Ce aș fi vrut să știu înainte să plec:
Dacă de data trecută am avut multe lucruri de învățat, anii de experiență și-au spus cuvântul și am plecat la drum relaxați, cu bagajele făcute cum trebuie, fără prea multă greutate. Dar, surprize pot apărea mereu 🙂
- Să fac rezervări pentru cazare. Aparent opțunile de cazare de pe ruta de coastă și Senda Litoral sunt mai limitate decât ne așteptam, cu atât mai mult în sezonul estival. Fiindcă nu eram obișnuiți să facem rezervări, ci doar să pornim la drum și să oprim unde ne este bine și ne place, am avut multe momente în care nu am găsit cazare și după o zi cu deja prea mulți kilometri la bord am fost nevoiți să continuăm drumul.
Ce nu am avut cu noi și mi-a lipsit:
- Chiar nimic. Am călătorit foarte light și nu am simțit nevoia de ceva în plus.
Ce am învățat
- Să fiu atentă la hartă. Deși îmi doresc să nu îmi petrec timpul cu nasul în hartă, au fost momente când ar fi fost o idee bună să țin cont de ea. Ne-am trezit pe un drum blocat de dune de nisip sau care nu se putea traversa și a trebuit să facem cale întoarsă.
Dragă călătorule,
Drumul nostru a început puțin diferit de data asta. Știam deja cum este și pe de-o parte mă gândeam că va fi greu.
Atât de mult de mers…
Au trecut 5 ani de când am fost ultima dată pe Camino, iar de atunci, picioarele mele nu au mai stat locului. Au avut ai mei grijă de asta. Zeci de vârfuri cucerite, câteva alergări, din care una lunga de 9 kilometri pe timp de noapte de care sunt tare mândră. Dar o să-ți povestesc cândva și despre asta.
Acum sunt aici, în Portugalia, și deja am mers pe jos mai mult decât mi-aș fi dorit. Nu, nu am pornit pe drumul scoicilor încă.
„Dar trebuie să vedem și puțin din Lisabona, nu?”. Da Mamarmot, da. Mereu e ceva de văzut..
Străduțe înguste, clădiri și tramvaie colorate și multe flori care mai de care mai frumoase. Recunosc, e frumos orașul ăsta, dar mai mult mă bucură bunătățile cu care mă răsfăț azi. Mmm… Pastel de nata! Ce nebunie!
Nu zăbovim prea mult prin Lisabona, dar reușim să luăm orașul la pas și să ne luăm pașapoartele de pelerin. Vedem portul, un băiat ce face baloane imense de săpun care zboară prin piațeta din centru și multe străzi pe care trebuie să urcăm, desigur!
Urcăm în autobuzul către Porto, nu înainte să mă bucur de un ramen, mâncarea mea preferată de când am vizitat Țara Soarelui Răsare. 3 ore mai târziu, intrăm pe străzile acestui oraș, ce seamănă mult cu Lisabona, doar că… e și mai în pantă. Multă pantă! Serios acum, cum pot trăi oamenii aici? Nu îmi imaginez cum te poți duce după o pâine și să urci chestia asta în fiecare zi.
În Porto mergem să ne luăm prima ștampilă de la catedrală. Ciudat e că nu simt ceva anume. Este ca o plimbare normală, firească, nicidecum nu mă face să mă gândesc că mâine pornim într-o aventură de 280 de kilometri.
Mamarmot insistă să își cumpere scoica de la început de traseu, mai exact de aici, de la catedrala din Porto, și ne tot face capul calendar. Până la urmă îmi iau și eu una. Pelerinului îi șade bine cu scoica pe rucsac. În cazul lui Mamarmot, cu două, cea de aici și cea de pe Camino Frances, scoică pe care o poartă în toate drumețiile ei de atunci. S-ar putea spune că a dus o bucățică de Camino în mai mult de jumătate de Românie și peste zeci de vârfuri de munte dar…cine numără? Tata sigur nu căci el nu e interesat de numere…el doar se bucură de prezent.
O bornă ne așteaptă în fața catedralei. Hei, cunosc imaginea asta. O scoică galbenă pe un fond albastru. Pun mâna pe piatra încălzită de soare și mă cuprinde un sentiment familiar. Sub marcaj stă scris „PK 248”. Habar am ce înseamnă PK însă 248 sigur nu este un număr corect. Noi avem de mers ceva mai mult. Cu toate astea, parcă nu mă mai sperie acest gând.
Plecăm înspre cazare de aici, la pas pe un drum lung de câțiva kilometri…cum altfel? Oare Mamarmot măsoară intenționat distanțele astea ca să adune cât mai mulți pași la final de zi sau așa se nimerește să aleagă cazările?
Avem camera noastră într-un hostel de studenți iar peste drum găsim un loc unde îmi pot umple stomacul cu o delicioasă lasagna și prăjituri de casă. Yum! Portugalia, deja îmi place și mai mult de tine!
Mamarmot ne amuză cu planurile ei și aplicația pe care o va folosi de data asta pe drum, ca să vadă distanțele și locurile de cazare. Camino Ninja este un nume predispus atâtor glume. Dar Mamarmot nu este amuzată. Ea continuă să planifice, să organizeze, căci așa e ea. Cred că în mintea ei deja a calculat traseul pentru următoarele 5 zile. Cineva s-o scoată din priză!
Înapoi în cameră, eu aș mai sta, însă Mamarmot zice să băgăm somn căci gata, mâine la drum!
Patul ăsta e cam tare iar prin aer aud diverse insecte care, în căutare de lumină, bâjbâie prin cameră și se lovesc de toți pereții. Când să alunec în lumea somnului, o muzică începe să răsune în balconul de sub noi. Mamarmot pufnește. Dacă vrei s-o enervezi, fă un zgomot cât de mic când ea încearcă să adoarmă. În cazul de față, e enervant chiar și pentru mine. Sforăitul tatei acoperă ocazional ritmul muzicii iar eu mă gândesc la lungi drumuri prin câmpii verzi și mi se strânge puțin stomacul de emoție. Sau o fi de la lasagna. Nu pot să știu sigur!
Sunt entuziasmată dar știu că-mi va fi greu să merg atâta. Oare o să pot? Muzica parcă intră pe sub pașii mei și mă poartă mai ușor printre scoicile galbene. Oare scoicile din Portugalia sunt diferite? Dulciurile sigur sunt…
Statistici marmotești
Veselie
La 11 ani, ce contează cel mai mult pentru Marmotă? Mâncarea, desigur. Suficiente minunății pe Camino Portughez care să îi țină papilele gustative antrenate. Entuziasmul este destul de sus, chiar dacă avem și zile lungi și foarte lungi.
Peisaje
Primele zile de-a lungul coastei sunt extraordinare, cu ferigi și dune de nisip, urmând păduri de pin sau poteci mai stâncoase prin păduri de eucalipt. Drumul ne mai duce și prin mici orașe medievale și ne arată cele mai verzi poteci din Portugalia și din Spania.
Dificultate
Traseul nu este dificil, având o distanță destul de scurtă și o diferență de nivel acceptabilă.
Plictiseală
Plictiseala apare mai ușor acum, însă venim cu ceva experiență de cum o putem combate de pe Camino Frances.
Drame
Se poate fără drame? Ei, niciodată. Dar trecem mai ușor peste ele decât dățile trecute.
RO 
EN