La întrecere cu broaștele țestoase în Măcin

Dragă călătorule,

Hai să-ți povestesc despre cei mai bătrâni munți din România.

Am ajuns de ieri aici și am dormit la cort, poate prima dată atât de devreme, însă aici e foarte cald și senin. Chiar am avut parte de un cer înstelat și am reușit să surprindem câteva fotografii.

Am mai fost acum vreo doi ani pe aici dar abia ce am aflat că munții ăștia sunt cei mai bătrâni, în timp ce mergeam alături de Mamarmot pe traseul ce duce la cel mai înalt vârf din acești munți, vârful Țuțuiatu. Nu te aștepta ca dacă sunt bătrâni să fie și cei mai înalți, căci sunt cei mai micuți munți de pe la noi, lucru care, sinceră să fiu, mă bucură tare mult fiindcă nu prea aveam chef de urcări astăzi.

Mamarmot îmi arată direcția și pare chiar la o aruncătură de băț. Tata s-a hotărât să facă traseul cu bicicleta astăzi, așa că suntem noi două alături de niște prieteni pe traseu. 

Cel puțin așa credeam. La tot pasul însă, apare vreo șopârlă, vreo pasăre, fluturi și multe alte insecte. Eu însă caut altceva. Sunt cu ochii după broaște țestoase căci data trecută nu am văzut nici una, deși mi s-a spus că pe aici umblă foarte multe. Dacă nici astăzi nu văd, nu mai cred pe nimeni.

La un moment dat ne despărțim de tata, traseul de bicicletă urcând prin altă parte. Mai avem câte o pantă mai micuță, dar nimic prea serios.

Pe măsură ce urcăm, începem să vedem câmpurile din zare, ce se aseamănă unei plăpumi croită din petice pătrate, de toate culorile. Se pare totuți că acestui croitor i-a plăcut mult verdele.

Munții aștia nu au păduri cu care sunt obișnuită. Aici sunt mulți pomi verzi cu flori de primăvară, iarbă verde crud și multe pietre de toate formele și mărimile.

Vedem la un moment dat niște flori pe care le recunosc și eu. Seamănă cu ce am plantat la noi în curte și sunt peste tot. Habar aveam că ele cresc și în munți.

Mă întrec cu Mamarmot pe o urcare și mă apucă oboseala. Acum chiar vreau mai repede la vârf. Hop, vârful e chiar la câțiva metri de noi. Nici nu mi-am dat seama. Iubesc munții ăștia mici!

Aici la vârf vedem primii bujori sălbatici, din păcate încă neînfloriți. Mamarmot zice că nici data trecută nu am ajuns la timp ca să îi vedem în toată splendoarea lor. Cred că e interesant, dar eu tot după broaște sunt cu ochii.

La vârf ne regăsim și cu tata care. se pare, a întâlnit multe broaște pe traseul lui. Fir-ar să fie! Mai bine veneam și eu cu bicla!

Prietena noastră ne spune de un loc interesant prin care am putea să coborâm. Îmi promite chiar că nu mai urcăm de loc. Bineee!

Ne luăm la revedere de la vârf și de la niște capre pestrițe care cred că au urcat mai repede decât noi. 

Pe măsură ce coborâm, Mamarmot îmi arată din ce în ce mai multe tufe de bujori sălbatici. Cred că e un spectacol frumos când înfloresc toți.

Coborâm mai mult prin pădure, ce devine din ce în ce mai deasă și mai verde, iar tata mă mai lasă din când în când pe bicicleta lui.

-„Shhh! Am auzit ceva ce se târăște prin frunze. Uite, acolo!”, zice Mamarmot.

Face dreapta prin padure. Eu mă duc după ea. Nu știu cum a văzut-o de la distanță, căci are aceeași culoare cu frunzele uscate de pe jos, dar, în sfârșit, vedem o broască. Și una chiar mare. Săraca, se sperie de noi și se bagă în carapace. Eu încerc să o mângai ușor, ca să vadă că nu vrem să îi facem rău. 

Ne continuăm drumul ca să nu o supărăm prea tare. Pădurea e din ce în ce mai frumoasă și mai sălbatică, plină de flori de toate culorile. Mă joc Sticluța cu otravă cu Mamarmot și ne alergăm așa o vreme până nu mai e potecă. Se pare că o vreme ne vom croi drum prin urzici și leurdă căci poteca, ia-o de unde nu-i. Ieșim într-o poiană cu buruieni înalte unde facem un mic picnic înainte de a ne continua drumul către civilizație.

Ai mei mi-au promis că odată ajunși înapoi, ne vom opri la o cofetărie și sincer, acum că am văzut și broasca, doar la asta mă gândesc. Drumul ne mai scoate din pădure, în zone cu pietre mari de unde putem vedea câmpurile colorate, apoi pe poteci înguste, apoi iar în pădure.

Dar ușor, ușor ne apropiem de marginea pădurii și mai apoi, de oraș. 

După ce savurez binemeritata prăjitură, pornim înspre campingul unde ne-am petrecut seara. 

-„Mamarmot, încotro de aici?”

-„Până una alta, Marmotă, diseară ne vom plimba cu bicicletele prin împrejurimi.”